Inca din cele mai vechi timpuri, frigul a fost folosit pentru efectele sale miraculoase in tratarea leziunilor, pentru efectele sale antiinflamatorii si analgezice, stimularea metabolismului si intarirea sistemului imunitar. Te invitam sa descoperi ce este crioterapia, care au fost cele mai importante momente din dezvoltarea acestei terapii, unde a fost descoperita, ce aplicatii are.

In primul rand, cuvantul crioterapie este compus din: cryo (derivat de la termenul grecesc „κρυο” pentru frig ) si terapie, rezultand terapie prin frig. Crioterapia presupune aplicarea unor temperaturi extrem de scazute asupra intregului corp sau asupra unei zone specifice. Acest lucru se poate face in mai multe moduri, de la utilizarea clasicelor comprese cu gheata pana la efectuarea bailor reci sau a procedurilor de criosauna (cabina deschisa) sau intrarea in criocamera (cabina inchisa).

Momente-cheie in dezvoltarea crioterapiei

📍 1600 i.Hr.: In papirusul Edwin (text medical egiptean vechi) este mentionat pentru prima oara frigul ca terapie pentru a trata ranile si inflamatiile. Asadar, egiptenii antici foloseau crioterapia pentru tratarea inflamatiilor, urmand ca aceasta tehnica sa fie folosita si de greci si romani pentru tratarea afectiunilor de piele si leziuni. Chiar si Hipocrate, medicul faimos al grecilor antici, a vazut potentialul antiinflamator si analgezic al frigului si a folosit aceasta noua procedura pe numerosii sai pacienti pentru a diminua sangerarea, inflamatia si durerea.

📍 In jurul anului 1050: un calugar anglo-saxon se foloseste de terapia prin frig ca anestezic local.

📍 1849: omul de stiinta german Sebastian Kneipp studiaza hidroterapia si se arunca in apele inghetate ale Dunarii pentru a-si trata tuberculoza (boala mortala in acea perioada), demonstrand astfel ca si cele mai grave boli pot fi tratate prin stimularea sistemului imunitar. Tot scaldarea in apa rece este practicata si in Rusia tarista ca ritual al sanatatii, corpul primind un tonus nemaivazut.

📍 1877: fizicianul francez Louis Cailletet reuseste sa produca oxigen lichid (si mai tarziu, si azot lichid) printr-o metoda diferita, mult mai accesibila decat cea propusa de predecesorul sau, fizicianul elvetian Raoul Pictet.

📍 1899: Campbell White devine primul medic care foloseste agenti frigorifici pentru uz medical, pledand pentru folosirea aerului lichid in tratamentul unui spectru larg de afectiuni cum ar fi lupus eritematos, herpes zoster, nevi si veruci, ulcer varicos si altele.

📍 1892: fizicianul scotian James Dewar a proiectat primul vas de tip termos (vas in vas), avand ca izolatie vidul, ceea ce a facilitat depozitarea, transportul si manipularea de gaze lichefiate.

📍 1907: Henry Whitehouse, de asemenea medic din New York, a descris utilizarea unui pulverizator pentru gazele lichefiate dar a gasit aceasta tehnica dificil de utilizat si a oprit utilizarea acesteia in favoarea unui tampon de bumbac.

📍 1950: Herman Allington a fost primul care a utilizat azotul lichid (-196˚C) pentru uz medical. El a demonstrat ca proprietatile azotului lichid sunt similare cu cele ale aerului lichid, dioxidului de carbon si oxigenului lichid. Dupa al Doilea Razboi Mondial, azotul lichid a devenit disponibil pe scara larga si a fost preferat oxigenului lichid ce avea un mare potential exploziv.

📍 1961: Dr. Irving S. Cooper creeaza un aparat modern pentru criochirurgie, crescand astfel interesul pentru acest domeniu.

Criochirurgia este o procedura minim invaziva si este adesea preferata altor tipuri traditionale de chirurgie din cauza durerii minime cauzate, cicatricilor minime si costul folosirii ei. Bineinteles, criochirurgia (ca parte a crioterapiei) devenise o alternativa medicala moderna mult mai devreme, datorita muncii lui James Arnott, medic englez care a scris despre aplicatiile frigului extrem intre 1819 si 1879. Arnott a fost prima persoana care a utilizat frigul extrem la nivel local pentru a distruge tesutul afectat, folosind un amestec de sare si gheata zdrobita (doua parti fin pisate de gheata si o parte de clorura de sodiu) cu efecte paliative pe tumori, reducerea durerii si a hemoragiei locale. Amestecul de sare/gheata nu a fost insa suficient pentru reducerea temperaturii tesuturilor si tratarea efectiva a tumorilor.

📍 1979: este, poate, cel mai important moment din istoria crioterapiei. Profesorul japonez T. Yamauchi prezinta la un congres o noua metoda terapeutica bazata pe expunerea corpului la temperaturi de pana la -180°C. Pacientii erau expusi la aceste temperaturi extrem de scazute folosind vapori de azot lichid, iar rezultatele proiectului sau vorbesc de la sine – in 10 ani, mai mult de 2000 de pacienti suferind de afectiuni reumatice severe au intrat pe usa clinicii sale, la 80% din ei durerile disparand complet.

📍 1984: profesorul Reinhard Fricke trateaza prin crioterapie peste 100 de pacienti/zi.

📍 2021: terapia prin frig este extrem de populara in intreaga lume, doar in Europa de Vest fiind peste 1000 de centre dedicate. De-a lungul anilor au fost create numeroase echipamente specifice, atat pentru crioterapie generala (Criosauna), cat si pentru crioterapie locala (CryoAir, CryoFan, Criosfera Recoup).

Aplicatiile crioterapiei

Crioterapia a inregistrat o crestere constanta in popularitate datorita aplicatiilor sale multiple, fiind utilizata de-a lungul timpului pe scara larga in diferite scopuri si pentru ameliorarea diferitelor probleme de sanatate. Printre cele mai importante aplicatii ale crioterapiei se numara:

• obtinerea unei stari de bine (relaxare, diminuarea stresului, a anxietatii si depresiei, imbunatatirea calitatii somnului etc.)
• ingrijire corporala (scaderea in greutate, eliminarea celulitei, a ridurilor, redarea stralucirii pielii etc.)
• pentru refacere si recuperare sportiva (diminuarea si eliminarea durerilor musculare/ inflamatiilor, cresterea capacitatii la efort, refacerea in urma unui traumatism)
• calmare si eliminarea unor dureri acute sau cronice (durere de spate, durere cervicala, dureri articulari, ale membrelor superioare si inferioare etc.)
• ameliorarea unor afectiuni dermatologice, boli de piele (psoriazis, acnee, dermatica etc.)
• ameliorarea simptomelor bolilor reumatismale
• intarirea sistemului imunitar
• imbunatatirea metabolismului
• imbunatatirea functiilor sexuale

Crioterapia se afla in stransa legatura cu…

Aplicatiile crioterapiei au ajutat la dezvoltarea unor noi domenii medicale si chiar stiinte, de exemplu:

➡ Criobiologia, care se ocupa cu studiul frigului si al climatului rece asupra vietii.

➡ Hiloterapia este terapia care permite utilizarea controlata a racirii in zonele dorite ale fetei si corpului. Un accesoriu este infasurat in jurul zonei traumatizate este conectat la un dispozitiv de racire si circulare a apei astfel incat zona traumatizata va fi racita la o temperatura specifica. Diferenta dintre hiloterapie si alte abordari ale crioterapiei consta in intervalul de temperatura si aplicarea constanta. Prin controlul temperaturii cuprinse intre 10 si 20°C apar beneficiile tipice ale hiloterapiei: vasoconstrictia imediata cu vasodilatatia reflexa, scaderea metabolismului local si a activitatii enzimatice, scaderea necesarului de oxigen. Hiloterapia este frecvent utilizata pentru recuperarea dupa interventiile chirurgicale ortopedice, chirurgie plastica, chirurgie orala si maxilo-faciala.

➡ Aerocrioterapia consta in expunerea corpului la temperaturi extrem de scazute realizata cu ajutorul vaporilor de azot lichid. Este cea mai cunoscuta forma a crioterapiei si reprezinta principiul de baza in cazul procedurilor de criosauna. Eficienta medicala a aerocrioterapiei este determinata de viteza cu care scade temperatura si de valoarea extrem de scazuta a temperaturii.