Efecte in organism

Influenta regimului terapeutic de frig asupra structurilor celulare si tisulare

Este cunoscut ca eficienta mecanismelor de termoreglare ale organismului este foarte ridicata: racirea excesiva a corpului (prin expunere de 1 – 3 minute la aer cu temperaturi de pana la -120°C sau racirea, pentru cateva minute, a unor segmente corporale pana la temperaturi de -180°C) determina un lant de reactii de aparare, dar, in acelasi timp, nu se constata o suprastimulare a mecanismelor de termoreglare.

Dupa dr. R. Fricke (1989), efectele favorabile ale crioterapiei, cunoscuta si ca aerocrioterapie (ACT), in tratamentul afectiunilor aparatului locomotor (pacientii au stat in criosaune la o temperatura de -160°C timp de 1 – 3 minute) se datoreaza stimularii functiei lobului anterior al hipofizei. El a descoperit ca, sub influenta procedurilor de crioterapie, nivelul cortizolului plasmatic al pacientilor a scazut, nivelul de prolactina si de hormon somatotrop a ramas nemodificat, continutul de noradrenalina a crescut, iar cel de adrenalina a ramas in limite normale. Recent, unii cercetatori au incercat sa explice influenta crioterapiei prin interventia sistemului neuropeptidelor si formarii endorfinelor endogene. Fenomenul a fost confirmat prin datele obtinute prin monitorizarea pacientilor cu sindroame dureroase ale coloanei vertebrale care au primit crioaplicatii cu temperatura de -140°C si al celor cu criospasm bronsic, tratat cu aer rece (pentru desensibilizare).

Reactia sistemului cardiovascular

Studiind reactia sistemului cardiovascular la rece s-a stabilit ca crioterapia nu determina un efort circulator excesiv, de aceea poate fi folosita la pacienti cu cardiopatie ischemica in stadiul initial. Monitorizand acesti pacienti atat in criosaune (la o temperatura de -110°C) cat si dupa procedura, nu s-au inregistrat fenomene de ischemie miocardica sau tulburari de ritm cardiac. La pacienti cu tensiune arteriala normala, sub influenta crioterapiei s-a inregistrat o crestere de pana la 10mm Hg a tensiunii arteriale, in timp ce la cei cu hipertensiune arteriala cresterea poate fi mai mare.

In prezent, se stie ca vasoconstrictia sub influenta frigului este prima reactie de aparare a organismului la frig, a doua reactie de aparare fiind vasodilatatia observata intr-un interval de timp diferit (intre 1 – 3 ore) de la incheierea procedurii, in functie de dozarea racirii. Intensitatea impactului pe care il are frigul influenteaza gradul de inrosire consecventa a pielii (hiperemie reactiva). Totusi, nu s-a constatat o dependenta liniara. Se stie ca prima reactie de aparare este tintita spre conservarea caldurii, a doua asigura producerea intensa de caldura. In acelasi timp, impartirea raspunsului vascular in prima si a doua categorie este relativa.

Situatia reala din organism este caracterizata prin oscilatiile ritmice ale vasoconstrictiei si vasodilatatiei la nivelul pielii, care previn astfel afectarea ischemica a tesuturilor. Efectul maxim al crioterapiei se obtine pentru o racire a pielii la o temperatura de 8°C – 15°C.

Cateva proprietati fiziologice ale producerii si pierderii de caldura

Prin expunerea la frig sever, pielea devine palida din cauza vasoconstrictiei, proces ce antreneaza inclusiv vasele mari de sange. Astfel este redusa pierderea de caldura. In acelasi timp, fluxul de sange este crescut spre organele interne, iar temperatura „nucleului” organismului este crescuta.

Daca expunerea la frig se prelungeste, temperatura organelor interne incepe sa scada si, pe masura ce aceasta scadere se instaleaza, apare senzatia subiectiva de rece, frig sau inghet.

Raspunsul organismului la expunerea la frig este subiectul legii relatiei cantitative intre intensitatea stimulilor si reactia organismului. Este stabilit ca, o data cu intesificarea expunerii la frig, cantitatea de oxigen consumata creste. De exemplu, sub influenta unei bai de aer rece de 25 kcal/m² cresterea consumului de oxigen este de 27 – 30%, iar la o baie de aer rece de 45 kcal/m², aceasta ajunge la 48 – 53%.

Adaptarea organismului la stimuli reci este un mecanism important. Are, de asemenea, un efect sumativ, stimularea activitatii fiziologice la terapia prin frig fiind exponentiala. Totusi, expunerile foarte severe pot conduce la inhibare protectiva, dupa cum afirma I. P. Pavlov.

Terapia prin frig extrem determina post-efect, manifestat dupa un ciclu de tratament. Acesta consta in modificari favorabile ale constantelor biochimice, mult timp dupa expunerea prin tratament intensiv, in unele cazuri dupa cateva luni sau chiar un an.

Frigul poate avea efecte specifice si selective asupra reactiilor fiziologice ale organismului. Asa cum a aratat P. K. Anokhin, in timpul interventiilor terapeutice climatice, toate modificarile organismului sunt indreptate pentru a asigura rezultate fiziologice favorabile, care garanteaza cea mai economizatoare functionare a organismului, in conditiile date, cu un consum minim de energie.

Influenta crioterapiei asupra sistemului neuromuscular

Raspunsul initial al organismului la crioterapie este legat in primul rand de stimularea receptorilor cutanati. Racirea prelungita determina inhibarea lor si, partial, paralizia lor, manifestate prin simptomele subiective ale pacientilor: mai intai se percepe frig, apoi arsura si intepatura, apoi durere, care este inlocuita de anestezie si analgezie.

Capacitatea de a regla tonusul muscular este una din cele mai valoroase proprietati ale crioterapiei. Majoritatea autorilor folosesc frigul pentru a reduce contractura musculara, altii invers, pentru a creste tonusul muscular. Ultimii isi ating scopul prin expunerea la temperatura scazuta moderata (circa 0°C). Rezultatul este cresterea fortei musculare si a rezistentei organismului.

Reducerea contracturii musculare are o mare importanta practica. Relaxarea musculara se inregistreaza dupa o racire mai indelugata (de peste 10 minute) la o temperatura medie de 0°C sau dupa o expunere de scurta durata, dar intensa, la frig (pana la -180°C).

Cercetatorii au demonstrat ca terapia prin frig cu aplicare de gheata, la fel ca si expunerea la aer rece (de pana la -180°C) pentru 2 – 3 minute ori introducerea in criosauna (la circa -110°C) nu modifica temperatura la nivelul muschilor sau filetelor nervoase. Efectele decontracturante ale crioterapiei sunt datorate sistemului exteroceptiv cutanat si sistemului gama motoneuronic.

Influenta expunerii la frig in anumite afectiuni

Mecanismele sanogenetice ale crioterapiei se bazeaza pe efectele anestezice, antiflogistice si spasmolitice.

Eficienta terapeutica a crioterapiei (stationarea intr-o criosauna la temperatura de -110°C pentru 0,5 – 3 minute) la pacienti cu afectiuni articulare reumatismale este demonstrata nu numai prin reducerea durerii, dar si prin imbunatatirea functionalitatii articulare si imbunatatirea starii generale de sanatate. Acelasi efect a fost demonstrat si la aplicarea pe parti acoperite ale corpului (in criosauna, articulatiile de la maini sau picioare pot fi acoperite cu manusi sau ciorapi grosi).

Imbunatatiri considerabile ale starii functionale a pacientului se inregistreaza la cateva ore dupa procedura.

Racirea tesuturilor afectate de arsuri cu ajutorul vaporilor de azot lichid avand o temperatura de -100°C previne procesele secundare de alterare dupa arsura.

Crioterapia este utilizata eficient in clinicile neurogeriatrice (in tratamentul bolilor sistemului nervos la persoane varstnice). Practic nu exista limita de varsta pentru crioterapie cu temperatura foarte scazuta; expunerea la aer avand temperatura de pana la -180°C a fost practicata la pacienti de pana la 81 ani. S-a observat ca crioterapia creste rezistenta fizica a pacientilor cu 6,8% pentru exercitiile executate la bicicleta ergonomica.

Efectul anestezic care scade necesarul de medicatie analgezica, miorelaxanta si antiinflamatorie, precum si absenta efectelor secundare ori a limitei de varsta fac din crioterapie o importanta metoda de recuperare in sindroame dureroase cronice, in special cele neurologice si reumatismale.

Atentia acordata acestei probleme este determinata de necesitatea clinica pentru metode de recuperare complexe, care dau rezultate excelente, asa cum arata investigatiile recente.

Expunerea la frig simultan cu sau dupa alti agenti fizici (ultrasunete, terapia cu oxigen hiperbaric, iradiere cu microunde si emisie de laser, iradieri cu UV) in conditii experimentale si clinice a demonstrat posibilitatea de a intensifica sau a reduce actiunea unui factor ales prin racire. Pentru a creste eficienta, tratamentele electrice se folosesc impreuna cu crioterapia, secvential.

Recent au fost dezvoltate metode simultane de combinare a racirii cu curenti directi sau pulsati (diadinamic, interferential). De asemenea, exista cazuri de utilizare a crioterapiei cu campuri magnetice alternative. Multi cercetatori mentioneaza efectele pozitive ale procedurilor de crioterapie aplicate inaintea exercitiilor fizice la pacienti cu boli reumatice.

Pentru aceasta categorie de pacienti se recomanda tratament discontinuu. Acesta consta in expunerea la rece pentru 3 minute cu un complex de exercitii terapeutice de 5 minute, care alterneaza de cateva ori. Eficienta combinarii crioterapiei cu exercitiile izometrice a fost demonstrata, determinand asa-numita relaxare musculara post isometrica. Este recomandat sa se combine expunerea locala la aer rece, de exemplu, pentru o articulatie, cu flexia si extensia, in acest caz, pe parcursul intregii proceduri.

Pacientii cu neuropatie autonoma necesita kinetoterapie intensiva dupa fiecare imersie rece. Aceasta vizeaza compensarea producerii de caldura. Dupa artroscopia genunchiului se foloseste o aplicatie cu gheata de 15 – 20 de minute pentru a reduce edemul.

Baza eficientei medicale a crioterapiei este legata de influenta stimulatoare asupra sistemului hipotalamo-hipofizo-adrenal si, de asemenea, de stimularea circulatiei sangvine periferice. Crioterapia totala are eficienta medicala maxima. Eficienta terapeutica este determinata nu numai de nivelul temperaturii din zona criosaunei, cat si de rata scaderii temperaturii. Durata procedurii unei sesiuni de crioterapie este de 30 – 180 de secunde (0,5 – 3 minute). In timpul acesteia, temperatura pielii pacientului ajunge instantaneu la 0°C, dar apoi, datorita intensificarii circulatiei periferice, ajunge la 35°C (temperatura normala a pielii este de 32,5°C). Cresterea compensatorie a temperaturii dureaza circa o ora si jumatate. Alaturi de cresterea compensatorie a temperaturii, in timpul procedurii de crioterapie durerea si redoarea in articulatiile afectate de poliartrita reumatoida sunt supresate.

Posibilitatea de supresie a durerii in articulatii combinata cu reducerea redorii face ca gimnastica curativa sa fie mai performanta, ceea ce, impreuna cu dieta, asigura rezultate bune in tratamentul poliartritei reumatoide. Influenta analgezica a crioterapiei este considerata a fi rezultatul scaderii activitatii mediatorilor inflamatiei. De aceea, crioterapia este recomandata in toate tipurile de poliartrite: acute sau cronice, infectioase sau non infectioase.

Alte aplicatii ale crioterapiei pot fi de exemplu, in tratamentul imunodeficientelor, pentru cresterea rezistentei nespecifice a organismului, pentru tratarea plagilor arse. Efectul benefic al crioterapiei permite utilizarea ei pe scara larga, aceasta puternica metoda preventiva fiind simplu de utilizat atat pentru bolnavi internati, cat si in ambulator.

Terapia prin frig ca metoda a fost pusa in aplicare si a fost studiata si in raport cu afectiunile articulare reumatismale. Destul de repede, metoda a devenit centrul tratamentului comprehensiv pentru o varietate de boli severe, care erau foarte dificil sau imposibil de tratat inainte. In ochii expertilor straini, domeniul de aplicatie al crioterapiei, ca parte a terapiei multimodale, include urmatoarele afectiuni: bolile articulare inflamatorii, bolile articulare degenerative cu componenta inflamatorie secundara, afectiuni ale coloanei vertebrale, inflamatorii sau degenerative, inflamatii ale tesuturilor moi, colagenoze, boli autoimune.

Programul japonez de calire a copiilor in criosaune s-a dovedit a fi eficient, inregistrandu-se scaderea considerabila a incidentei infectiilor respiratorii la subiectii copii dupa zece sedinte de crioterapie fata de lotul martor. Rezultatele crioterapiei in tratamentul astmului bronsic, al afectiunilor pulmonare cronice si al polinozelor s-au dovedit a fi satisfacatoare. Cea mai valoroasa experienta in aplicarea crioterapiei a fost inregistrata in tratamentul starilor depresive, eliminarea sindromului de stres, terapia drogodependentei, folosirea ca stimulator care amplifica abilitatile functionale ale organismului. Este aproape imposibil sa fie enumerate toate formele nosologice, a caror eficienta terapeutica depaseste 85%. Acestea includ psoriazisul, sindromul atonic, scleroza diseminata, poliartrita reumatoida. Aceasta tehnica poate fi considerata una din cele mai remarcabile descoperiri ale secolului al XX-lea.

    Aveti intrebari in legatura cu un anumit produs? Va stam la dispozitie!

    Numele dvs.*
    Categorie*
    Companie*
    Cod fiscal*
    Nr. Inregistrare Registrul Comertului
    Sectorul dvs. de activitate*
    Adresa de email
    Numar de telefon
    Informatii suplimentare


    Producatori internationali de echipamente de crioterapie